Dupa ce am citit Flacarile de acelasi autor si lasandu-mi o impresie foarte buna, am decis sa citesc inca o carte de el. Un port la rasarit este un roman care cuprinde o poveste de dragoste si lumea din Republica Moldova din acea perioada. Ne este prezentata viata de acolo, dintr-un orasel la marginea Limanului. Personajul principal ajunge acolo din cauza serviciului (fiind inginer) si trebuie sa puna in functiune un motor la o centrala. Se lasa sedus de micile delicii ale vietii de acolo, bautura si femeile, uitand sa se mai intoarca acasa, aproape nici nu isi mai doreste acest lucru. Se simte aici ca si cum ar face parte din acest peisaj uitat de lume de mult timp. Intre timp se naste in el dorinta de a pleca pe mare, iar comandorul Maximov il invata sa navigheze. In final ii face cadou “corabia” lui si il indruma in privinta calatoriei. Din pacate sau din fericire nu ajunge prea departe, decat in primul port unde da peste Nadia care ii starneste o atractie puternica datorita faptului ca era foarte diferita de restul fetelor din acea zona. Intarzie mai bine de 50 de zile sa plece din acest port si totul din cauza ei, intr-un final pleaca, moment in care dupa tot acest timp reusesc sa isi si arate ca se iubesc, pana atunci totul fiind o amicitie. Insa povestea nu se termina prea bine. La intoarcere, pentru a lua actele Nadiei si banii lui, ii prinde o furtuna pe Liman care o arunca pe Nadia peste bord, distruge Miladul (asa se numea corabia) si el scapa cu mult noroc. Inainte sa incep textul propriu-zis, am citit introducerea scrisa de Radu Tudoran in care preciza ca faptele petrecute in carte il au ca personaj principal pe el, pentru ca a luat parte la ele intr-un fel sau altul. Insa a tinut sa mentioneze ca intensitatea cu care au fost puse pe hartie aceste fapte este alta fata de realitatea (una putin mai exagerata).
Imediat am recunoscut stilul din romanul precedent si pot sa spun ca are cam acelasi mod de a descrie femeile in cele doua carti. Se opreste pe aspectele importante din fizionomie si pe particularitatile fiecareia. Nu neaparat doar femeile, si pe comandaorul Maximov il descrie bine si pe Ronsky si pe Tamara, indiferent cat de mic este rolul pe care personajul il are in acest roman, Radu Tudoran si-a facut timp sa ii atribuie o infatisare bine definita fiecaruia. In comparatie cu Flacarile mi se pare o carte complexa, cred ca este pentru prima data dupa mult timp cand dupa ce terminam de citit un anumit numar de pagini si plecam afara sau pur si simplu lasam cartea de o parte, gandul imi ramanea inca acolo si cautam sa construiesc singur firul in continuare ca apoi sa il compar cu actiunea care avea sa aiba loc in carte.
In continuare am inceput o carte de Rudyard Kipling – Capitani curajosi care nu cred ca dureaza mult, avand in vedere numarul mic de pagini.
Ti-a placut articolul acesta? Aboneaza-te la feed-ul RSS, si vei afla mult mai multe!
Tags: carte, flacarile, radu tudoran, un port la rasarit
2 Comments
Links to this Post
-
Un port la rasarit – Radu Tudoran - Ziarul toateBlogurile.ro — July 28, 2010 @ 20:07
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
By Bogdan Epureanu, July 28, 2010 @ 20:01
Pentru mine Radu Tudoran va ramane intotdeauna autorul care a scris Toate panzele sus… una din cartile pe care mi-a marcat copilaria si pe care le-am recitit de peste 10 ori.