Mâine de la 10:30 am ultimul examen din prima sesiune la BTI (Bazele Tehnologiei Informaţiei). Nu e prea plăcut de felul lui examenul şi valorează şi mult (5 credite).
Ca să vă fac o idee despre ce este vorba: componente PC (procesor, placă de baza, imprimanta, alte periferice, magistrale, interfaţă placă de bază, memorii, HDD, memorii externe, CD-ROM, DVD-ROM, sursa), limbaj HTML (formulare, imagini reactive, link-uri, frame-uri), limbaj JavaScript.
După examenul ăsta se anunţă nişte petreceri de pomină prin camin. Nu cred că mai interesează pe careva ceva după ziua de mâine. Eventual notele..
Şi eu sper ca până luni să mă trezesc din beţie pentru că trebuie să plec la Cluj. Adică nu trebuie să fiu treaz de tot, cât să nimeresc în tren.
Până să ajung acolo sper să trec cu bine şi de ziua de mâine şi pe semestrul al doilea îmi propun să învăţ. Nu! Nu glumesc!
Primul examen din sesiune a fost la microeconomie, examenul de care toată lumea se temea cel mai tare. Toţi de an mai mare de prin cămin ziceau ceva de genul: dacă treci de ăsta e frecţie restul. Dar ne-au şi povestit câteva metode de corectare a lucrărilor, unele mai dubioase altele şi mai dubioase.
O parte din profesori din start aruncă jumătate din lucrări. Nu, celor care li s-a aruncat lucrarea nu au trecut. Urmând ca ce a mai ramas să fie corectat pe bune.
Unii se uită cât de frumos ai scris şi cât de mult. Aşa că dacă ai avut norocul să îţi păstrezi acelaşi scris din clasele primare ai foarte mari şanse să treci.
O metodă gen ruleta rusească: unii profi cică ar pune notele aleator. Loteria notelor la micro.
Ultima care o ştiu, de altfel şi cea mai tare metodă de corectare: proful arunca lucrarile pe catedră, cei cărora le pica lucrarea jos picau.
Mai ştie careva vreo metodă ingenioasă de corectare?
Încă învăţ, cel puţin învăţam acum m-am oprit că mi s-a cam luat, pentru examenul de dimineaţă la bazele contabilităţii. Nu mai pot sunt surmenat. Vorba vine, defapt sunt cam leneş.
Mă mai delectez cu melodia asta şi mă bag la somn două oare că să nu ajung chiar cu ochii împăienjeniţi la examen.
Am observat lucrul acesta după examenul de microeconomie. Când am ieşit toţi erau ok, bucuroşi, trec, chestii… Când am ajuns în camin şi m-am întalnit a doua oară cu ei erau cu morcovul în fund (să nu zic cur).
Care era faza de fapt:
cei care erau fericiţi au calculat nota astfel: de la 0 spre 10. Adică am făcut la teorie două (asta înseamnă 3 puncte), am făcut şi vreo 10 grile, am mai scris şi vreo pagină la celălat subiect de teorie.. deci trec, cred că iau şi un pic mai mult
cei care erau posomorâţi au făcut astfel: au calculat nota prin scădere (de la 10 la 0). Calcul acesta e criminal, sinucigaş şi letal.
Ideea în sine e ca trebuie să porneşti cu mentalitatea că trebuie să ajungi acolo, nu că deja ai ajuns şi pe urmă vezi defapt că te-ai mai lovit de unele chestii pe drum.
Astfel în momentul în care ai realizat ce ai realizat, în viaţă, într-un an sau în orice altă împrejurare, să vezi diferenţa faţă de unde ai plecat. Eu personal consider că asta e cea mai bună metodă, e aia optimistă .
Mai poţi să priveşti si lucrurile prin comparaţie cu alţii, dar asta e altă poveste..
Dimineaţă am ultimul test din presesiune, la BTI, după care începe prima mea sesiune. De pe 25 până pe 6 februarie o să fiu puţin preocupat din câte am înţeles.
Aşa că mâine e ultima ocazie să mă bucur de timp liber şi merg la aniversarea fratelui meu în Excalibur. Nu ştiu cum e, nu am mai fost, ştiu doar că anul trecut tot acolo şi-a serbat aniversarea doar că eu nu am fost pentru că aveam treabă în Suceava (vezi doamne, încă eram la liceu).
Şi se anunţă urâtă sesiunea cel puţin la microeconomie şi matematică. Mereu am avut o problemă cu matematica începând cu liceul.
Aşa mă încearcă o poftă de vin de pe acum şi gura începe să îmi saliveze… mai bine mă duc la somn ca să treacă mai repede orele
Azi am avut examen la engleză care a fost ok pentru că m-am descurcat zic eu. Am avut un eseu şi două exerciţii de gramatică.
Însă după asta am avut un test la Dreptul Afacerilor care nu m-a mai încântat chiar aşa de tare pentru că nu a ieşit exact cum îmi plănuiam. Nu a fost grav, dar nici foarte bine. Am venit ofticat spre cămin, mă gândeam numai la porumbaca aia din frigider în care o sa îmi înfing colţii.
Ieri i-am făcut o vizită lui Seby să îmi dea nişte bonuri de masă şi am văzut ca avea gătit porumbel umplut, mai mulţi porumbei mai precis. Şi cum a zis ca nu crede că îi mănâncă pe toţi mi-a dat şi mie unul la camin. Acum mă duc să mă răzbun pe el, să mă descarc.
.
