Iniţial doream să pun ca şi titlu : Revoluţia bunului simţ dar mi-am amintit de Crin Antonescu şi am lasat-o baltă. Pe urmă am văzut pe Google că şi Realitatea are aşa ceva.

Bunul simţ a început să fie uitat cam de toată lumea. Toţi au descoperit că dacă eşti nesimţit şi ai un pic de gură mare poţi fi mai uşor remarcat decât dacă te porţi frumos şi încerci să eviţi conflictele.

Bunul simţ se formează în principal în cei 7 ani de acasă, adică în familie. Dacă nu ai putut acolo, ai timp în 12 ani de şcoală să ţi-l formezi şi nu ar strica să o faci. Nu te doare gura să dai Bună ziua!, să vorbeşti, să asculţi. Este adevărat că de multe ori nu te interesează ce se discută şi nu are de a face cu tine, moment în care politicos poţi să îţi vezi de treaba ta fără să te bagi în seamă şi să îţi faci cunoscută (într-un mod rudimentar) opinia ta, deşi nu te interesează subiectul.

Nu trebuie dusă nici la extrem treaba cu bunul simţ, trebuie să fii atent şi să te porţi cum se cuvine cu cei din jurul tău, adică cei la care ţii. Restul e apă de ploaie.

De ce am vrut să scriu acest articol?

Pentru simplul fapt că mi-am amintit de lucruri care mi s-au întâmplat şi la care am fost cumva şocat de cât de nesimţiţi pot fi unii după ce îi ajuţi. Spre exemplu urăsc să mi se foloseacă vreun obiect care este al meu fără să întrebi. Nu mi se pare că sunt sărit de pe fix, pur şi simplu nu îmi place. Dacă mă întrebi mai mult ca sigur te las să îl foloseşti, până atunci este al meu.

Şi încă ceva, când ziceţi Mulţumesc la sfârşit ziceţi cu voce tare. Nu staţi şi mormăiţi ceva acolo ca eu să desluşesc într-un final ce vreţi să ziceţi.

Atâta timp cât nu te costă nimic poartă-te frumos.

Ti-a placut articolul acesta? Aboneaza-te la feed-ul RSS, si vei afla mult mai multe!