Mai înainte am scris un articol cu un titlu nesimţit pentru spam legat de Ziua Îndrăgostiţilor. Eu am o părere foarte proastă despre ea. E una dintre cele mai comerciale zile, făcută special pentru ca toate cuplurile din lume să cheltuie cât de puţin pentru a lua un cadou persoane pe care o plictisesc.
Ca şi cum nu ar fi de ajuns restul de 360 şi ceva de zile să iei un cadou dacă este de luat. Plus că vorba unei prietene: aproape toate porcăriile astea luate pe post de cadouri sunt din pluş. Oricât de cute ar fi ele, la un moment dat îţi este scârbă de ele. Ce e prea mult strică până la urmă.
Dacă e să arăţi că ţii la cineva nu trebuie să o faci într-o zi anume. Toată lumea se pupă de 14 februarie, parcă ar fi puşi în priză frate! Nu că aş avea ceva împotrivă cu lucrul ăsta, dar nu eşti deloc original în momentul în care atunci îţi găseşti să “o iubeşti şi mai tare”. Ca să nu aduc şi vechiul motiv în discuţie: avem şi noi Dragobetele, dar nu e aşa de popular, nu i-a dat nimeni follow.
Primul examen din sesiune a fost la microeconomie, examenul de care toată lumea se temea cel mai tare. Toţi de an mai mare de prin cămin ziceau ceva de genul: dacă treci de ăsta e frecţie restul. Dar ne-au şi povestit câteva metode de corectare a lucrărilor, unele mai dubioase altele şi mai dubioase.
O parte din profesori din start aruncă jumătate din lucrări. Nu, celor care li s-a aruncat lucrarea nu au trecut. Urmând ca ce a mai ramas să fie corectat pe bune.
Unii se uită cât de frumos ai scris şi cât de mult. Aşa că dacă ai avut norocul să îţi păstrezi acelaşi scris din clasele primare ai foarte mari şanse să treci.
O metodă gen ruleta rusească: unii profi cică ar pune notele aleator. Loteria notelor la micro.
Ultima care o ştiu, de altfel şi cea mai tare metodă de corectare: proful arunca lucrarile pe catedră, cei cărora le pica lucrarea jos picau.
Mai ştie careva vreo metodă ingenioasă de corectare?
Nu mă interesază sărbătoarea asta aproape deloc. Este doar un articol de tip spam.(al doilea după cel de anul trecut)
Şi acum mesajele (pe care vrei să le trimiţi dar nu poţi):
Azi fiind o zi specială vreau ca şi tu iubita mea să te simţi deosebită şi să ştii cât de mult apreciez că în ultima lună ai început să te razi la sub braţ.
Mă gândeam ca astăzi să mergem împreună să alegem o canapea, dar am ajuns la concluzia ca esti de ajuns tu.
Mai e putin si Ziua Indragostitilor bate la usa, te rog nu-ti mai lua haine mulate cand ai trei metri de gusa
Cand s-a facut Lumea – Ziua Indragostitilor se sarbatoarea mai cu talent, Adam nu se purta ca Nikita si Eva nu stia ce-i ala Kent.
Să presupunem că ai trecut peste cele două probleme care s-au ivit în momentul în care ai dorit să începi un blog, platforma şi numele, şi că acum eşti pregătit să sochezi mediul online că doar de asta ţi-ai făcut blog. O să te loveşti de un lucru şi mai greu: primul articol de pe blog.
Este groaznic acel moment. Ca şi în momentul în care întâlneşti o persoană, primul articol îţi lasă o impresie.
Totuşi poţi să scapi de acest lucru. Înainte să începi să scrii pe blog salvează şi tu vreo 10 draft-uri, pentru că nu dă bine să ai pe blog doar primul articol de bun venit până îţi vine ţie inspiraţia. Astfel încât în momentul în care te apuci de postat pui 10 o data şi ai scăpat.
Dacă totuşi nu poţi face acest lucru din diferite motive sau nu vrei tu din proprie iniţiativă să faci aşa ceva, macar gândeşte-te la un prim articol care să nu sune ridicol.
Ce înţeleg prin ridicol?
Toate articolele de început care povestesc ca acesta este un blog (DA! este un blog, majoritatea aveţi în coadă extensia wordpress sau blogspot deci ne putem da seama), şi este blogul meu (logic şi asta, nu cred că avem vreun dubiu până aici, deci nu ai zis nimic nou sau important). Poţi să spui şi lucrurile astea dar într-un mod amuzant, dacă ai un oarecare talent. Dacă l-ai făcut pentru spam pune din prima un clip de pe youtube şi la tag-uri bagă p0rn.
Ai putea să începi primul articol cu o temă pe care este conceput blogul tău.
Nu vreau să discriminez pe cineva, e doar părerea mea. Am fost azi la fratele meu şi după ce am stat pe la uşă pentru că el era la sală şi nu mergea interfonul să sun, poate coboară prietena lui, s-a facut şi de mâncare.
Prin cămin nu prea am mâncat nimic făcut în casă. De cele mai multe ori mănânc chestii semipreparate sau mai comand ceva, deci evident că îmi era poftă de ceva gătit. Înainte mergeam pe la cantină, dar m-am făcut leneş în ultimul timp. În fine, revenim.
Se apucă ei să facă de mâncare. Eu unul mă uitam, nu sunt în stare să fac ceva productiv, eventual să mănânc. Mai ştergeam o lingură, mai trageam masa prin bucătărie, mai puneam o farfurie sau scoteam ceva din frigider.
Una peste alta vine momentul adevărului, să mâncăm. Băi deci o bunătate de ciorbă, frateeee, uitai şi de sesiune (căcat, vorba vine.. am toate legumele posibile înfipte în fund de la ea) şi pe urmă la felul doi era pui în nu ştiu ce sos de legume cu mămăliguţă. O nebunie! Plus salată cu ardei, rosii, usturoi şi ceapă. Deci ce plm să vrei mai mult?
Şi pe lângă toate astea am avut şi un vin bun. :>
Eu mă lingeam pe degete la final, după ce am mâncat porţia mea plus încă jumate.
Eu sunt foarte curios să aflu câte bloguri aveţi voi în reader. Folosesc Google Reader şi am 12 bloguri în reader şi simt că aş mai putea citi încă 3 zic eu pentru că altfel nu îmi permite timpul sincer.
De ce am pornit discuţia? Pentru că am văzut persoane care se laudă că au în reader 100+ bloguri. Eu mă întreb: cum le citesc frate?
Citeşte titlul la fiecare articol şi atât? Să zicem că fiecare blog are măcar o postare pe zi, asta ar însemna 100+ articole şi câteva s-ar putea să fie ample. Să zicem că nici asta nu este imposibil, dar oamenii ăştia mai au şi job. Ştim cu toţii că în timpul liber nu vrem să facem ceva care să ocupe timp aiurea, deci clar că dacă citesc, citesc pe banii firmei ce p#zda mă-sii!
Aseară mă plictiseam şi l-am pus pe un prieten să îmi downloadeze de pe torrent AOE II şi să îmi facă upload pe transfe.ro că să am şi eu ce face.
Şi stăteam acum şi mă gândeam că deşi sunt un mare fan al jocurilor gen shooter sau RPG, am jucat destul de multe jocuri de strategie.
Age of Empires II (Age of Kings)
Numărul unu în opinia mea. Nu neapărat special Age of Kings, ci şi The Conquerors sau Age of Mythology au fost nişte jocuri super bine realizate din toate punctele de vedere pentru perioada în care au fost lansate. AOE II a fost jucat de mine an la rând, deşi apăreau chestii mai complexe, mai bine făcute ca şi grafică, etc.
Un plugin foarte util pentru a verifica daca link-urile care le ai tu in blogroll întorc şi pentru tine un link (spre blogul tău).
L-am găsit astăzi şi m-am decis să îl instalez după ce acum două zile am stat şi m-am uitat pe fiecare link în parte din blogroll şi a trebuit să fac curăţenie. Lucru foarte neplăcut în momentul în care îl faci manual luând link-urile unul câte unul.
Încă învăţ, cel puţin învăţam acum m-am oprit că mi s-a cam luat, pentru examenul de dimineaţă la bazele contabilităţii. Nu mai pot sunt surmenat. Vorba vine, defapt sunt cam leneş.
Mă mai delectez cu melodia asta şi mă bag la somn două oare că să nu ajung chiar cu ochii împăienjeniţi la examen.
Azi vorbeam cu un prieten pe mess, tot cel care m-a întrebat de diferenţa între wordpress.com şi blogspot, vrea să se apuce de blog dar a ajuns într-un moment de impas: ce nume să aleagă pentru blog.
Îi dau mare dreptate în momentul în care m-a întrebat. Şi eu m-am decis incredibil de greu. Începusem pe blogspot şi vreo săptămână am stat şi m-am gândit la nume şi eu şi colegul de clasă cu care scriam la acel moment. Am căzut de acord să rămână vezistereo pentru că scriam doi, era uşor de ţinut minte şi nu îl mai avea nimenea deci era foarte uşor să faci un brad personal din el.
Nume scurt
Un cuvânt ar fi perfect, două e bine, trei merge dacă sunt uşor de reţinut (dacă ai blog pe o platformă gratuită trebuie să te gândeşti că urmează şi extensia). Citeste continuarea »
sunt surmenat. Vorba vine, defapt sunt cam leneş. 
