Foarte mulţi bloggeri caută diferite servicii pentru a fi plătiţi pe articolele publicate, aşa numitele articole plătite. Sumele care se oferă în România pentru un blogger care nu este de top sunt foarte mici sau deloc şi ofertele foarte rare.

Am încercat şi eu asemenea servicii şi încă sunt înscris, dar după cum zicea nu prea se merită.

În schimb piaţa de afară este foarte bine dezvoltată când vine vorba de articole plătite. Aici mă adresez celor care nu au blog, dar cărora le place să scrie. Pentru a folosi astfel de servicii trebuie să ştii limba engleză destul de bine pentru că vei compune texte mai mari de 200 de cuvinte, de cele mai multe ori poţi ajunge şi la 400 lejer.

Despre ce trebuie să scrii?

Citeste continuarea »

După ce am învăţat 2 zile (normal se zice că trebuie să înveţi tot anul pentru examenele din sesiune, eu am învăţat în ultimele două zile) pentru examenul de la macroeconomie pot să zic că s-a dus ce era mai urât din sesiunea asta: contabilitate, statistică şi macro.

Încă nu ştiu nota la contabilitate, dar nu cred că am probleme.

Deci aştept să se termine sesiunea, fără restanţe, să pot şi eu să mă îmbăt. Aproape că tânjesc după o beţie de aia cruntă.

Până atunci mai am două examene. Mă plângeam că au fost foarte aproape examenele (în 11 zile 5 examene), dar parcă e mai bine aşa. Le termini şi îţi iei de o grijă. Dacă aş mai sta şi câte o săptămână pentru un examen cred că m-aş tâmpi.

Am realizat că nici măcar nu am avut timp să mai citesc ceva în sesiune şi am două cărţi care sunt pe lista de aşteptare de când am terminat cu Demonii.

Mai am eu şi ideea să mă angajez vara asta, dar nu ştiu ce să fac. Pe de o parte nu ar strica nişte bani în plus, dar parcă aş vrea să frec şi menta şi să dau un tur de ţară sau ceva. Adică am şi multe ispite, mai multe clar, din partea prietenilor de a merge prin ţară sau să facem ceva “deosebit” vara asta.

Până atunci mă duc să dorm că ieri am pierdut o noapte (de la 02:00 la 06:00) în sala de lectură.

Din categoria brand-urilor celebre astăzi prezetăm Shimatsu (Şimaţu).

Eram la Plus şi erau trei tipi cam dubioşi la culoare care îşi luau un DVD Player cu tot cu sistem de la Shimatsu cu 200 lei.

A primit şi garanţie pe el.

Acesta este numele noului album de la Paraziţii care va apărea pe 15 iunie împreună cu Gazeta Sporturilor. Albumul conţine 12 piese şi va fi disponibil la preţul de 10 lei (9,99 defapt).

Chiar mă gândeam când mai scot şi ei ceva. Şi sper de asemenea să n-o ardă soft odata cu trecerea timpului.

Teaser:

Citeste continuarea »

După cum ştiţi România a ieşit pe locul 3 la Eurovision. Au avut o piesă frumoasă, ar trebui să ne bucurăm pentru asta, dar s-au găsit deja să mănânce căcat despre aia care a luat locul I, tipa din Germania. Mie mi-a plăcut melodia care a luat locul I, mi se pare mai mult decât ok pentru concursul ăsta (în comparaţie cu rataţii ăia de pe locul II din Turcia).

Tipa asta, Lena o cheamă, înainte să cânte pe la Eurovision juca într-un serial pe RTL sau dracu ştie pe ce post nemţesc. Şi în filmul respectiv avea o scenă în care sare dezbracată în apă alături de un tip. Imediat au căutat şi în fund presa de la noi şi a apărut ştirea că Lena apare într-o scenă de sex în piscină.

Pe unde a apărut ştirea: mediafax, libertatea evident, impactnews şi altele.

Asta e când nu poţi, când vezi că pierzi, dar ca să araţi că mai eşti în stare de ceva arunci cu noroi.

În continuare aveţi filmul cu “fapta” în sine.

Citeste continuarea »

Am primit o leapşă de la Cartim care are ca subiect serialele preferate. Pentru că în ultimul timp m-am tot uitat la seriale (din lipsa de filme bune şi de torrent în cămin) am decis să o preiau.

Nu o să le pun într-o ordine, dar voi comenta puţin la fiecare.

Two and a half men – cred că unul dintre primele seriale care le-am văzut până la ultimul apărut (din câte ştiu încă se mai scot episoade). Mi-a plăcut pentru că avea umor. Copilul făcea tot show-ul în unele cazuri.

South Park – cel mai tare serial de desene animate clar! Are un umor atât de nesimţit încât nu are cum să nu îţi placă. Sunt mulţi care îl consideră ca “Trash TV” însă mi se pare o mare prostie din partea lor. Sunt idei care la un moment dat sunt de-a dreptul geniale. E adevărat că au şi câte o perioadă proastă şi posibil să fie şi episoade proaste câteodată, însă pe total sunt SUPER!

Family Guy – cam al doilea serial preferat după South Park. Acelaşi simţ al umorului cretin. Peter este star-ul în serialele astea.

House M.D. – şi acesta, ca şi restul de mai sus, mi-a plăcut pentru simplul fapt că personajul principal este foarte ironic şi face glume bune. De asemenea are şi un spirit de intuiţie foarte bine dezvoltat, iar în jurul persoanei lui este dezvoltat un mister. În ultimul timp (sezonul 6) s-a cam prostit serialul, nu îmi mai place aşa de tare.

American Dad –  ca şi South Park şi Family Guy este un produs FOX. Tot amuzant, tot situaţii imposibile, personaje tâmpite în situaţii şi mai tâmpite.

The Cleveland Show – tot de la FOX. Personajul principal, Cleveland, era în Family Guy dar a plecat şi şi-a făcut propriul show. (ca să vezi un personaj din desene animate a plecat de la un show şi şi-a făcut altul). Încearcă să fie cam aceeaşi treabă cu Family Guy doar că într-o versiune “black” (familie de negrii).

Cam acestea sunt serialele mele preferate. După cum aţi văzut toate sunt de comedie, majoritatea desene (de precizant că nu seamană cu nimic de pe Cartoon şi că glumele chiar sunt inteligente. Chiar pun pariu că jumate dintre persoane nu ar fi în stare să prindă de unele subtilităţi).

Dau mai departe leapşa lui Vlad Creangă, Alexandra, Boris şi oricine altcineva care mai vrea.

Acum două zile am terminat-o de citit. Mi-a luat ceva timp (vreo lună cred), pentru că tot am fost prins cu altele şi uitam de ea. Totuşi este o carte voluminoasă (760 de pagini) şi nu neapărat uşor de citit. Acţiunea se petrece pe la 1860 şi ceva în Rusia.

Am tot umblat cu “Biblia”¹ după mine pe la facultate şi până la urmă m-a prins acţiunea din carte. Sumar vorbind este prezentată o încercare de revoluţie (care reuşeşte într-o anumită măsură), răul care poate izbucni din mintea umană şi toate compromisele şi acţiunile nechibzuite pe care le-ar face unii pentru a îşi atinge scopul.  Repet: asta într-un mod cât mai simplu spus.

Se face un “cerc de 5″ care consta în 5 persoane dăruite “cauzei”. Aceşti “ai noştri” cum erau denumiţi în carte pun la cale cele mai mârşave planuri pentru a provoca haos într-o societate. Incendiază, omoară, stârnesc intrigi, pentru a împlini “cauza”.

Două personaje, Kirillov şi Stravroghin, se omoară. Kirillov se sinucide pentru a demonstra că dacă nu exista Dumnezeu, deci totul se întâmplă după voia lui şi deci dacă se sinucide este datorită dorinţei lui, atunci prin faptul că el se omoară devine Dumnezeu.

Un roman mult mai întunecat în ce priveşte crimele, disperarea şi sinuciderile faţă de Crimă şi pedeapsă. Din alte recenzii care le-am mai citit despre roman este cel mai încărcat de astfel de fapte.

1. aşa îi zic colegii mei cărţii pentru că are nişte coperţi maro închis pe care nu este scris nimic [↩]