Azi m-am ocupat puţin cu modificarea paginei About a acestui blog. Era cam seacă, nu oferea foarte multe informaţii, cam formală. Am zis că trebuie să mai împărtăşesc şi alte informaţii cu cei care mă citesc regulat.

Printre altele, am menţionat că nu îmi plac lăudăroşii şi băgătorii în seamă.

Sunt destule motive şi exemple pentru am susţine această părere. Însă sunt două care mă enervează la culme:

• Când tu mucos de nici 18 ani îţi dai cu părerea în politică, cinematografie, artă şi alte domenii care necesită o pregătire
• Când vii şi te lauzi că ai văzut nu ştiu ce show, că ai ascultat nu ştiu ce piesă, lucruri care eu ti le-am zis şi le făceam acum mai bine de 1 an.

Primul punct este adresat unor bloggeri care i-am citit zilele astea, pe care i-am mai văzut şi în trecut, etc. Eu nu vorbesc despre politică, pentru că nu mă pricep să îţi explic ce înseamnă o anumită moţiune sau ce cuprinde o anumită lege care s-a votat. Sunt facultăţi care cuprind studii politice, să îi lăsăm pe ăia să vorbească. Nu să vii tu, să zici că Băsescu îşi bate joc. Da, îşi bate joc, dar ce zici tu e echivalent cu muzica rock sigur are în componenţă o chitară.Dai nişte informaţii generale, care le ştiam oricum, nimeni nu le vrea. Decât alţii ca tine, care vor să socializeze prin ideea care o împărtăşeşti şi care nu e una strălucită. Aşteaptă să câştigi primul salariu, să ai primul loc de muncă, să fii membru activ în societate. De aia nu mă avânt nici eu să vorbesc despre politică de exemplu. Citeste continuarea »

Mă gândeam azi, ascultând The Doors, că avem un parcurs tumultuos în viaţă şi care are o destinaţie sigură. Vrem, nu vrem, într-un final toţi sfârşim prin a fi doar nişte rămăşiţe trupeşti. Nişte costume care au ajutat actorii să îşi joace cât mai bine rolul. Cât de trist ar suna acest lucru, el are şi o parte bună: noi jucăm rolul. Nu îl alegem, nu suntem cei care dau startul. Unde suntem născuţi şi care sunt condiţiile pe care le întâlnim nu ţine de noi. De noi ar trebui să ţină îmbunătăţirea lor pe parcursul vieţii.

Am auzit destule lucruri de genul: o viaţă am şi pe aia trebuie să o trăiesc, de ce să o irosesc învăţând, serviciu şi alte lucruri.

Nu sunt de acord cu ideile acestea duse la extrem. E adevărat că trebuie şi să te delectezi mergând la o bere, ieşind la meci sau la o plimbare dacă asta te face să te simţi bine. Însă mereu am impresia că vei ajunge la o vârstă când nu mai dispui de aceleaşi forţe interioare, încât să fii dispus să schimbi lumea, să faci ceva ce contează, să faci ceva prin care să fii ţinut minte. În momentul acela cred că te vei lovi de un mare zid şi o să priveşti în spate la ce ai făcut şi o să îl consideri un tip irosit. Chiar dacă tu l-ai petrecut bine şi în compania celor care îţi plac ţie, dar comparativ cu alţii eşti mic şi neînsemnat şi ai dus un stil de viaţă scăzut (atât cultural cât şi material). Citeste continuarea »

Nu ofer eu, dar ştiu pe cineva care face acest lucru. Azi mai intram şi eu pe blogurile care le mai citesc şi aşa am ajuns la Bogdan Epureanu, unde am văzut o nouă pagină după cea de contact.

Pe această pagină, oferă pentru bloggeri interesaţi hosting + domeniu .info gratuit. Sunt şi câteva reguli acolo, lucru care mi se pare foarte corect din moment ce omul vă oferă toate aceste lucruri fără să vă ceară măcar să îi faceţi reclamă. Trebuie să aveţi un blog deja pe o platformă gratuită de 6 luni, să nu faceţi un blog comercial, să nu aveţi reclame pe el.

Dacă vi se par prea mari cerinţele revin încă o dată şi vă zic: mi se pare corect!

Acum, dacă este careva interesat îl poftesc să intre pe blogul lui Bogdan Epureanu şi să vorbească cu dumnealui. Sunt locuri pentru 25 de bloggeri. Prin acest articol ţin să îl felicit pentru iniţiativa sa.

Azi am realizat cât de strâns legaţi suntem de electricitate şi device-uri. S-a oprit curentul pentru câteva ore în zona căminelor de la Belvedere. Nu era nici aer condiţionat (evident!), nici apă, cam nasoală aşa treaba pe total. Imediat cum s-a oprit curentul au realizat toţi că mai au şi vecini pe aici, au ieşit la o ţigară, au coborât în faţa căminului să mai vorbească. Adică socializau fără reţele sociale.

Nu a durat mult minunea, după cum am zis în câteva ore a fost curent şi au început să se audă din camere sunetul de la Windows.

Chiar mă întreb acum: cum ar fi dacă pentru 3-4 zile nu ar fi curent, încât să nu ai nici telefon încărcat, nici apa nu îţi vine, nici frigider, absolut nimic? Cum aţi reacţiona?

Eu unul cred că iniţial nu aş intra în panică şi m-aş duce să socializez cu restul lumii, dar cred că după o zi deja aş fi cam stresat/disperat.

Intolerable Cruelty (2003) un film cu George Clooney. Joacă rolul unui avocat de succes pe cazuri de divorţ. I se întinde o cursă de către o femeie pentru a se mărita cu ea, urmând ca aceasta să divorţeze apoi şi să îl lase fără bani. Este o comedie de o oră şi jumătate. Faţă de alte comedii de anul acesta, asta este chiar „genială”.

În concluzie: merită văzut!

Ghosts of Girlfriends Past (2009) destul de prost filmul după părerea mea. E un film stricat din start, e ca şi cum după ce ai scos Van Wilde 1 şi a fost super tare, ai mai scos şi 2 şi 3 care au fost de cacao pentru că exagerai.

Cam asta se întâmplă în filmul acesta. Foarte multe exagerări când vine vorba de personajul principal. Ideea nu e groaznică. Tipul, care trăieşte într-o viaţă de desfrâu, merge să asiste la nunta fratelui său. Acolo i se arată o fantomă (a unchiului său, care i-a fost un fel de mentor) şi îl poartă printr-o călătorie (trecut, prezent, viitor), pentru a îl face să revină pe calea cea bună. Dacă aveţi timp la dispoziţie puteţi să vă uitaţi.

Bakjwi (Thirst) (2009) un film japonez, coreean, ce o fi, despre vampiri. Ăştia nu sunt ca vampirii din Twilight, nu pot sta la lumina zilei, se hrănesc cu sânge. Nu am reuşit să mă uit până la final. După 25 de minute sincer aveam impresia că urmează deznodământul, ca apoi să mişc mouse-ul şi să văd că mai este o ora şi jumătate.

Mi-am luat bilet de acum o lună cred pentru concert, când erau la Orange cu reducere 25%, Gazon A.

Pe la 17:00 eram deja la Zone Arena, intrarea se făcea la 18:00. Multă lume, înghesuială, am stat cu fundul pe o bordură până s-a dat drumul. Şi după ce s-a dat drumul ne-a luat vreo 30 minute să intram. Nu mi s-a părut aşa de complicat să treci de punctele alea de securitate, clar mult mai uşor decât la AC/DC, prietena mea avea doi cleşti de păr (ascuţiţi, din metal, lungi) în geantă cu care puteai lejer să omori pe cineva. Exact înainte să o percheziţioneze i-a băgat în păr. Partea bună la intrare că a fost o intrare special dedicata celor pentru Gazon A, erau două intrări în total.

După ce am intrat era liber, aveai ce loc îţi doreşti pe acolo. Evident că am mers să iau berea necesară, două pahare pentru început, care s-au terminat până să ajungem la locuri . Citeste continuarea »

Ieri a apărut versiunea 3.0 pentru WordPress. Am instalat-o şi se pare că funcţionează bine cu toate pluginurile pe care le aveam, nu văd nici un semn rău până acum.

Ce s-a întâmplat aşa deosebit la acest upgrade?

Tema clasică WordPress Default 1.6 (kubrick) a fost înlocuita cu TwentyTen 1.0. Este o temă mai drăguţă, simplă, cu un background care poate fi uşor schimba şi header-ul de asemenea. Fiecare pagină sau articol poate avea propriul ei header.

Panou de administrare nu îţi mai distrage atenţia şi în prim plan este textul pe care vrei sa îl scrii. Culorile fiind undeva intre negru, alb şi gri, nimic ţipător. Citeste continuarea »