Din plimbarea mea la Romexpo cand mi-am ales si eu o carte din multimea de acolo, Marele singuratic cand a fost Bookfest-ul. Tocmai am terminat-o de citit si am zis ca sa dau si eu niste impresii la cald despre ea.

Cartea este o continuare a romanului Morometii. In acesta personajul principal este Nicuale, iar Morometii isi dau intalnire in acest roman dupa ani de zile relativ cu varsta lor din romanul Morometii. Niculae duce o poveste de dragoste alaturi de Simina Golea, o pictorita pe care o intalneste la castel unde el lucra ca inginer la gradina castelului.

Cei doi au o poveste de dragoste foarte interesanta. El este tipul de persoana care prefera sa fie la distanta de persoana iubita, astfel incat revederile sa fie mai placute pentru ei doi. De partea cealalta intalnim o femeie care doreste ca persoana iubita sa fie mereu aproape de ea, drept dovada il ia sa se mute impreuna si ea capata talentul pe care il dorea de mult in materie de pictura o data cu intalnirea lui. Niculae intalneste toata familia, despre care i-a povestit Siminei, in momentul in care o duce la tara sa ii cunoasca pe ai lui si lumea de acolo.

Moromete apare ca un batran intelept in roman, care inca mai are aceleasi apucaturi de alta data si aceleasi vorbe aspre uneori, dar dupa cum spune si autorul: Prietenii lui il priveau cumva cu o parere de rau, o minte asa de agera la un trup care nu mai face fata.

Viata din sat este inca o data ilustrata foarte bine si mai ales cea din interiorul familiei Moromete.

Simina, ajunsa la tara, incepe sa picteze tot ce vedea. Pentru ea totul avea o traire si o intensitatea deosebita, motiv pentru care se si imbolnaveste pentru ca isi neglijeaza conditia in favoarea picturii. Ajunge pe patul de spital unde dupa cateva saptamani moare in bratele lui Niculae. Un roman cu o incarcatura emotionala destul de mare pe umerii lui Niculae, care descopera o crima, este inlaturat din postul de activist si apoi revine, isi intalneste tatal (prezentand-o si pe Simina care este acceptata ca ceva firesc), sufera o zbucium intern cand il vede pe tatal sau si totusi apar inca motive de discutii contrare pentru ei.

Pe total un roman care merita citit mai ales daca ati citit Morometii. Mie mi-a placut foarte mult Morometii (primul volum mai ales) si cartea aceasta a venit ca o continuare, chiar daca este din perspectiva lui Niculae.

Desi nu cred ca este asa de important cu ce mi-am ocupat eu timpul in particular, tin sa fac cateva precizari avand in vedere ca nu am mai postat de o saptamana aproape.

Am ajuns la Suceava dupa cum ziceam si in articolul anterior, iar acum ma aflu la tara (adica acasa la mine). Din motive obiective nu am avut cum accesa internetul, insa acum m-am pricopsit cu un modem de la Vodafone si de o zi il tot testez si imi vine sa imi bag unghia in gat ca imi merge prost in casa (semnal slab) iar la 600 de metri departare de casa am 3G cu tente de HSDPA. Nu am cum sa ma plang cand vad ce viteze atinge modemul, as preciza doar ca harta de pe site-ul Vodafone nu este prea corecta in privinta semnalului. Sunt zone marcate de ei (care pe mine ma interesau) cum ca ar avea internet de mare viteza si nici macar de 40kb/s (GPRS) nu ma bucur constant de cele mai multe ori.

Asta a fost o precizare a motivelor pentru care nu am avut o activitate mai intensiva in online.

Aseara am vazut finala mica de la Cupa Mondiala si am tinut cu Uruguay (trebuie sa precizez ca daca Uruguay-ul avea in poarta orice alt portar castiga meciul). Dupa terminarea meciului am inca un motiv sa urasc Germania dupa ce a scos Argentina. Azi astept cu ardoare finala mare unde nu am nicio favorita, vreau doar sa vad un meci frumos cum a fost si cel din finala mica de altfel.

Printre alte activitati (mancat, dormi, film, televizor) am mai citit si cate o carte din cand in cand si o sa postez in continuare niste mici impresii pe care mi le-au facut acele carti, cat si recomandari in privinta lor pentru cei interesati.

Urmarind televizorul constat cat de prosti sunt oamenii care ne conduc si cat de indulgenti suntem noi pentru ca nu reactionam la toate astea. Vorbesc despre inundatiile care au avut loc in tara.. Daca ati urmarit la televizor nici nu are rost sa comentez cum s-a comportat Basescu, Udrea, Boc. Printre altele as vrea sa cred ca nu e de competenta lor sa vina in mijlocul poporului si sa faca bai de multime. Ei ar trebuie sa ia masuri, sa puna la construirea unui dig, etc. Ca sa se duca in teritoriu au atatia subalterni platiti din banii contribuabililor. Lui Basescu ar trebui sa ii fie rusine!

Adica drumul Bucureşti – Suceava mai precis. S-a terminat cu sesiune, cazare cămin, toata lumea care o cunosc a plecat pe acasă (mai puţin cei din Bucureşti) aşa că a venit timpul şi pentru mine să mă duc acasă pe unde am trecut ultima data de Paşti.

Am plecat pe la 11 din Bucureşti şi m-am înarmat cu răbdare pentru un drum de 6 ore jumătate, după cum zice biletul, cu mâncare, cu o carte şi cu Academia Caţavencu.

Nu era nimeni cunoscut cu mine, nu era nimeni cunoscut pe tot peronul de fapt. Şi cum urcai eu în tren am nimerit să am loc lângă o familie: mama venită acum din Spania, o fetiţă de clasa a IV-a care venise cu bunicul după maica-sa la Bucureşti şi erau din Suceava. Super isteaţă fata, începuse să facă un rebus şi nu ştia unele chestii şi i-am mai „suflat” eu, am mai schimbat câteva cuvinte cu ei şi m-am afundat în lectură. Dar de ce vreau să vă zic chestiile astea? Pentru că ospitalitatea bucovineană e prezentă peste tot. Şi-a scos ea o cutie cu Milka şi a insistat până am luat, a mai scos nu ştiu ce şi i-am zis că nu mai pot acum. Deşi cei prezenţi cu ea (mama şi bunicul) nu dădeau dovadă de o inteligenţă foarte mare (mama confunda Marie Curie cu Maria Carrie la un rebus), ea era foarte dezgheţată şi vorbăreaţă. Nu ştiu dacă şcoala şi-a făcut datoria sau era fierea ei de aşa natură, măcar nu m-am plictisit pe drum.

Între Vereşti şi Suceava priveliştea a fost inundată la propriu. Se vedeau câmpurile pline cu apă deşi râul era la 100 de metri.

Acum zăbovesc şi eu o zi la Suceava, maxim două şi mă duc acasă.

P.S. : am observat acum că se anunţă staţiile în tren şi pe la Buzău aveam o ora întârziere şi nu au făcut ce au făcut, dar am ajuns la timp.

S-a terminat primul an de facultate, cu bune şi rele. Acum a mai rămas doar să mă decazez de la cămin şi să iau un tren spre Suceava.

Nu prea îmi vine să plec acasă sincer, vreau să îi văd pe ai mei doar că toţi prietenii mei sunt în altă parte numai acasă la mine nu. Oricum de data asta intenţionez să mă duc cu o atitudine pozitivă acasă şi să nu mai fiu posomorât din cauza acestui motiv. Până la urmă nu se ştie cum se iveşte o ocazie să se întâmple ceva deosebit vara asta.

Ce am învăţat anul acesta?

Că trebuie să îţi fixezi target-uri dacă vrei să îndeplineşti ceva pentru că altfel doar te complaci în situaţia în care eşti. Nu trebuie să fixezi un target final, măcar din aproape în aproape pentru început şi apoi după ce acumulezi experienţă în îndeplinirea celor pas cu pas să pui din prima unul final.

Indicat însă este ca orice ţintă pe care îţi propui să o atingi, să o împarţi în componentele sale şi să le iei pe rând.

Trebuie să realizezi ce lucruri au prioritate şi de care ai nevoie să fie realizate cât mai repede, evident că acest lucru include şi „să nu laşi totul pe ultima sută de metri”.

Nu toţi oamenii sunt ceea ce par. Deşi cred că ideea asta o aveam destul de bine conturată din liceu, acum doar mi-am confirmat-o.

În altă ordine de idei: e bine să îţi lărgeşti orizonturile, să cunoşti persoane noi, să mergi în locuri noi cu persoane vechi şi să te implici în ceva ce îţi place. Fapt pentru care mi-am propus pentru viitorul nu chiar foarte îndepărtat, după ce îmi iau şi eu o pauză, să mă apuc mai serios de acest blog şi să fie una dintre priorităţile mele.

Student fiind cutreieram Regia după mâncare pe principiul: cât mai mult şi cât mai ieftin.

De cele mai multe ori ajungeam la shaorma. Mă gândeam acum ce consumă majoritatea oamenilor când sunt în oraş şi nu au timp să ajungă acasă. Cei mai mulţi cred că se îndreaptă spre junk food în termini americani. Fast-food-uri şi nicidecum restaurant sau comanda la serviciu de la un restaurant.

Avantajele fast food-ului, după cum zice şi denumire, se prepară foarte repede pentru că nu are nici un ingredient sofisticat, trebuie doar încălzit de la 6 grade la 450 grade şi răcit (datele nu sunt exacte, dar aţi prins ideea).

Şi noi o considerăm bună pentru că este făcută într-o tonă de ulei. Cred că am fi pe pat de moarte toată ţara daca nu s-ar mai produce ulei.

Încă o mare problemă la români: mănâncă indiferent dacă le este foame sau nu.

Ştiu că pare ciudat, dar românul nu ştie când să se oprească. Mănâncă dimineaţa, la amiază, seara şi între mese. Nu realizează că e sătul şi nu mai poate şi că e doar o poftă de moment şi că este plin, acu o ora abia a mâncat. Ei fac provizii.. lasă să fie!

Combinată mâncarea proastă şi cu mâncatul excesiv ajung să le dau dreptate la cei de la ProTv sau Prima (că nu mai ţin minte exact care era postul TV) care au făcut un reportaj cu persoane obeze din ţară la noi. Şi după un sondaj alcătuit tot de ei a rezultat ca 6 din 10 români sunt supraponderali.

A fost bună şi încă este bună avertizarea aia introdusă pe toate posturile de televiziune: Mănâncă sănătos! Fără exces de zahar, sare şi grăsimi!

Ar fi bine dacă le-ar şi pune în aplicare cineva. Noi îl citim, am luat la cunoştinţa şi e ca şi cum ne-am fi făcut datoria. Pot să jur că aşa gândesc mulţi.

Nu m-am uitat la Anglia – Germania, dar din ce am văzut pe Twitter când mai ciripeau unii şi alţii, a fost nenorocire. Bine, am văzut şi scorul de final (4-1 pentru Germania) care spune multe. Nu vroiam să se ducă Anglia acasă pentru că nu îi suport pe germani, dar nici nu aveau echipa pentru Mondial. Au fost foarte slab pregătiţi din punctul meu de vedere.

Ieri seară m-am uitat la Argentina – Mexic. Meci care a început cu Mexicul în atac şi vreo 2-3 ocazii de gol. Nu a durat mult, pentru că a urmat gafa lui Perez şi golul din offside al lui Tevez. Moment în care mexicanii şi-au pierdut cumpătul şi au început să joace tare şi urât. A venit golul doi din cauza încă unei greşeli din apărarea Mexicului.

La pauza a fost un 2-0 nu prea meritat în totalitate de Argentina.

În repriza a doua Argentina a ieşit mai mult la joc şi Tevez dă golul Mondialului de până acum cu un şut din afara careului la care portarul nu a avut ce să facă.

Se mai redresează şi Mexicul dând golul de onoare. Au fost câteva înlocuiri făcute la Argentina pentru a întări apărarea. Introdus fiind şi veteranul Veron.

S-a terminat 3-1 pentru Argentina şi în sferturi se întâlneşte Germania cu Argentina. Mă aştept la un meci foarte tare.

Ca şi voi probabil, sunt ofticat că nu am văzut nimic deosebit la Messi. Dar nici nu prea are cum să facă ceva. Cum ajunge mingea la el sunt 2 oameni care îl iau în primire. Poate în meciul cu Germania o să vedem ceva mai deosebit.

Azi meci tare Brazilia cu Chile zic eu, la care mă voi uita şi mâine la Portugalia – Spania.

Sper să piardă Portugalia, doar din cauza lui Cristiano Ronaldo am dorinţa asta. Nu îl suport!

Alte echipe care au mers mai departe în sferturi: Uruguay şi Ghana.

Am dat zilele trecute peste un blog care este mai puţin ortodox, dar pe mine m-a făcut să râd groaznic de tare. Doi băieţi talentaţi este blogul cu pricina ca să zic aşa sau pe twitter la @doibaieti.

Nu prea sunt genul să promovez aşa din senin, dar mie mi s-a părut că merită.

Va invit cu ocazia aceasta să citiţi şi blogul. Este făcut sub forma unei poveşti şi se leagă între ele. Recomand să începeţi cu pagina Despre pentru a afla mai multe despre viaţa celor doi „ţărani”.

Eu l-am găsit ca ceva nou pe lângă restul blogosferei de la noi.