Azi în staţie la Romană am mers să mă întâlnesc cu nişte colege de cămin, ele erau acolo prinse într-o coadă imensă ca să îşi facă abonament la metrou (pot să jur că dacă se duceau la Gara de Nord să facă abonament era liber, poate 2-3 rătăciţi în faţă), şi era acolo un butic, o cochineaţă la care se vindeau cărţi.
Printre primele scoase aşa în faţă erau 4 de Cioran. Eu până acum nu prea am văzut să se scoată aşa ceva atât de în faţă pe o tarabă. De obicei vezi rahaturi despre relaţiile în cuplu, despre cum în 10 paşi scapi de cancer şi de varice, etc. Vine o fată, cred că era totuşi un pic mai mare ca mine de vârstă şi na se uită şi ea la cărţile alea cu Cioran. Imediat afonul ăla de vindea se bagă în seamă şi începe să îi vorbească despre ideile lui Emil Cioran şi despre cum e el văzut în străinătate şi cum prin 1900 nuj ce.. adica wtf!? Eu dacă eram în locul ei cred că îi ziceam: hai marş în plm că vreau să răsfoiesc cartea! Dar ea era fată nu putea să zică chiar aşa. A lăsat cartea din mână, tot se făcea că trebuie să plece, a lăsat cartea din mână, ăla tot vorbea. Puii mei .. mă simţeam eu prost pentru ea. A plecat până la urmă lăsându-l pe ăla vorbind.
Apoi mă apropii eu de cărţile cu Cioran şi între timp vine una din colege care îmi zice: Ce tot citeşti Cioran? la care vânzătorul : Chiar credeţi că l-a citit?
Bă pula îmi venea să zic măcar dacă lucrai într-o librărie sau dacă aveai un job decent, nu să vinzi cărţi în staţia de metrou, atunci poate erai îndreptăţit să comentezi. Stai ca târfa şi te uiţi la fetele de la facultate care stau la coadă să facă abonament la metrou.
Ti-a placut articolul acesta? Aboneaza-te la feed-ul RSS, si vei afla mult mai multe!
