By George-Paul Cretu | July 11, 2009

Nu a fost destul că am chinui ieri în căldură şi pe drumuri, dimineaţă la şcoală, pe urmă la notar, apoi bagajele de făcut , etc., a trebuit să am parte şi de surprize pe seară.

Aici e cumva şi vina mea. Nu ştiu cum se face că mereu ploaia vine din spatele blocului meu. Eu mă uit pe geam afară şi e soare, deci îmi iau pantaloni scurţi şi tricou. Plec fericit din casă ( nu m-am uitat încă în spate) şi urc pe Mărăşesti la premier (dinspre Oituz), trebuia să mă întâlnesc cu colegă-miu.

Nu îţi dai seama ce faţă am făcut când am ajuns la Premier şi am văzut potopul care o să vină. Eu îmbrăcat cu hainele cumpărate în aceeaşi zi :)) (important lucru ăsta).

Na, acum cu Domnul înainte ! În cel mai rău caz mă udă mă gândeam eu.

După ce am mers la un suc şi la ceva de halit, ajung şi în Obcini (Sus) . Mergem într-o scară de bloc să mai stăm de vorba pentru că eu mâine plec la Bucureşti şi el la Cluj şi probabil că o să ne întâlnim dar nu foarte curând. Şi cum stăteam acolo, bine şi liniştit, începe să ploua, dar aşa mărut fără urme de violenţă.

Se opreşte şi începe mai tare, deci nu îţi zic.. curgea pe burlane ca în zilele când se sparte o conductă cu apă prin oraş. Asta nu ar fi fost o problema, dar a început să fulgere. Mie personal nu îmi mai trebuia nimic. Nu conta cum ajung acasă doar să ajung.

Cu mult noroc am prins ultimul autobuz (pe la 23:20) când se oprise ploaia.. şi din staţie până acasa (100 metrii maxim) m-a liniştit complet. Ştii cum eram? UD!

Ti-a placut articolul acesta? Aboneaza-te la feed-ul RSS, si vei afla mult mai multe!

1 Comment

  • By Tzipi, July 11, 2009 @ 19:51

    La tăți ni greu…

    :rofl:

Links to this Post

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Spune-ti parerea

WordPress Themes

trafic ranking

Statistici web