Tocmai am primit o leapsa de la Vlad Creanga pe care cu ceva intarziere o sa o onorez. Am incercat ca majoritatea pieselor sa fie romanesti. Leapsa nu o dau mai departe, daca vrea cineva sa o preia este ok. Nu prea am fost activ pe aici in ultima vreme ca sa pot sa o “directionez”.

Citeste continuarea »

In sfarsit se termina cu MJ (Michael Jackson pentru oamenii normali) pe posturile de televiziune. Ma refer la cele care sunt de tip muzical sau parte din industria porno, pentru ca sincer nu imi dau seama (nu pot sa fac diferente) in urma unor videoclipuri.

Am vazut azi parca pe MTV ca au mai ramas 14 zile de MJ pe post. E ca un final countdown mult asteptat, de mine cel putin. In sfarsit nu o sa mai fim subjugati la muzica asta, care desi este buna (trebuie sa recunoastem pana la urma) a fost stricata din cauza unei difuzari fortate timp de un an de zile!

Ca drept urmare unele persoane au in momentul de fata reactii adverse la melodiile lui Michael Jackson. Si asta nu din cauza ca ar fi muzica proasta, slaba sau de negri, doar pentru ca unora li s-a facut greata ca un an de zile sa ii vada fata pe posturile de muzica.

Trecand de la subiectul acesta la altceva asemanator, eu sunt de parere ca in 2-3 ani nu o sa mai vedem videoclipuri cu fete dezbracate pe trei sferturi. Cel putin nu fete reale, o sa fie hentaiul in voga la videoclipuri. Cred ca o sa fie o reactie (ca urmare a oricarei actiuni, in cazul asta de vanzare prin sex) in urma careia nu o sa mai vedem asa multe fete dezbracate. Ca orice lucru care exista din plin si il vezi zi de zi, incepe sa plictiseasca si sa te saturi. Acum eu vorbesc in mare din punctul meu de vedere si s-ar putea foarte bine sa ma insel.

Pana una alta eu sunt bucuros ca in 14 zile o sa se termine chinul si ne putem intoarce la muzica care oricum era proasta pe MTV cam 70% din timp.

Tema pentru acasa: cam cum ar fi daca moare Madona? (includeti timpul de difuzare a melodiilor ei, ce melodii, titluri din ziare, etc.)

Ne prezinta aventura tanarului Harvey Cheyne care provine dintr-o familie bogata, dar are ghinionul (sau norocul) ca intr-o seara cand calatorea pe vapor in drum spre Europa sa cada peste bordul navei si sa fie recuperat de o goeleta (pe nume We’re Here) care il gazduieste cat timp dureaza sezonul de pescuit.

Provenind dintr-o familie cu posibilitati financiare, Harvey era un tip foarte rasfatat. In primele momente petrecute pe We’re Here a fost linistit dupa ce i s-a aplicat, literalmente, un pumn in fata. De aici incepe o schimbare a personajului principal. Incepe sa cunoasca munca de pescar, asista la o gramada de aventuri si invata lucruri noi despre viata oamenilor normali.

Primul instinct al sau a fost sa spuna cine este, dar nimeni nu il creadea din simplul motiv ca nimeni de pe vas nu stia sa scrie un milion, in niciun caz sa isi imagineze ca cineva are mai multe.

Ajunsi la tarm dupa aceasta aventura, in care Harvey isi face noi prieteni (printre care trebuie sa il mentionam pe Dan, cu care va ramane si apoi prieten), se intalneste cu parintii. Ramasi surprinsi de noul baiat al lor, care nu mai este o “pacoste”, tatal ii propune sa termine colegiul, iar lui Dan (care era fiul capitanului de pe We’re Here) sa lucreze pe mai multi bani si pe un post mai bun tot pe un vas.

Carte destul de scurta (undeva la 180 pagini) si nu foarte complicata ca si poveste. Nu are nimic deosebit, doar ca ma facea sa mai citesc o pagina chiar si asa. Dau vina pe modul simplu in care a fost scrisa pentru cititor.

Eu nu am mai avut aventuri de genul acesta, insa vara asta am zis ca nu strica sa incerc ceva nou. Dupa ce m-a convins o buna prietena ca trebuie sa merg, ca macar vara asta sa iesim si noi din casa (de fapt sa ies si eu cu ele/ei), a trebuit sa ma pregatesc.

Eu nu am nici cort, nici sac de dormit si nici macar cea mai mica idee ce trebuie sa iau cu mine (in afara de bani). Nu trebuia sa mergem undeva departe, la Arinis (langa Gura Humorului).

In anii trecuti tot auzeam prieteni care merg acolo cu cortul, acum insa era cam rupt de apa pe acolo o buna parte din drumul asfaltat.

Eu am mai adus un prieten cu mine, care printre altele trebuie sa mentionez ca ne-a facut sa pierdem trenul . Si cu ocazia asta am devenit obsedat de mim (jocul).

Daca ar fi sa povestesc cat mai scurt aceste 3 zile ar trebuie neaparat sa spun de soare, care era de nu se mai termina, mancarea care era de nu se mai termina si sa tinem minte data viitoare sa luam cu noi o minge si sa nu mai jucam cu altele imprumutate.

Ar mai fi multe de spus, in special de pe unde am adus lemne pentru foc, despre cainii care ne-au furat mancarea in ultima seara si despre vacile care ne-au trezit pentru ca pasteau langa corturi. Insa eu stiu doar cum am ajuns in Suceava. Rosu ca un rac, cu un tricou in cap, legat la spate si infasurat in jurul gatului si legat inca o data (pentru ca nu mai puteam de la durerea provocata de soare), ud si rupt de oboseala. Cred ca niciodata nu am fost mai recunoscator ca atunci in momentul in care m-am intins pe un pat.

Astept urmatoarea astfel de ieseala. Daca se gandeste careva, sa ma anuntati si pe mine.

Probabil suna ciudat titlul si va ganditi ca nu are niciun sens (rost) un astfel de articol. Dat fiind ca in ultima perioada m-am cufundat destul de mult in lectura, fie ea de specialitate sau beletristica, am observat cateva lucruri care te ajuta sa citesti mai repede si sa intelegi si altele care te pot deranja si iti pot afecta capacitatea de intelegere.

Punctul care vreau sa il ating astazi este reprezentat de intreruperile dese dintr-o lectura.

Indiferent care este motivul acestor intreruperi, daca au loc dupa un paragraf, o pagina, chiar pana la 3 pagini, ai sansa sa nu intelegi nimic. Imediat dupa ce am terminat Flacarile de Radu Tudoran, am inceput Un port la rasarit de acelasi autor si am citit 56 de pagini cu vreo 8 intreruperi dintre care unele separate chiar si de o zi. Pot sa zic ca in momentul acesta in cap la mine era vraiste. Nici macar nu stiam unde se desfasoara actiunea romanului pentru inceput si nu am retinut niciun  nume din alea 50 de pagini.

Asa ca m-am apucat si le-am citit din nou toate dintr-o rasuflare si pot sa zic ca altfel au fost inmagazinate cunostintele acum.

Desi este vorba despre un roman, acelasi lucru este valabil si pentru cursuri sau alte lecturi. Pauzele lungi si dese.. Alzhaimer se cheama.

Cel mai bun mod de a citi o carte este pe capitole. Citesti pana termini un capitol si in momentul acela stii ca ai citit toata scena dintr-un capitol fara interferente si ai inteles-o. Daca capitolele sunt prea mari (sa presupunem), atunci nu va opriti din citit intr-o enumeratie, descriere sau dialog, ci asteptati sa terminati macar acel paragraf.

Oricum ideea principala: se citeste pe capitole de cele mai multe ori.

Astept niste sugestii, daca are cineva idei, pentru urmatoarele articole Cum sa citesti o carte.

Dupa ce am citit Flacarile de acelasi autor si lasandu-mi o impresie foarte buna, am decis sa citesc inca o carte de el. Un port la rasarit este un roman care cuprinde o poveste de dragoste si lumea din Republica Moldova din acea perioada. Ne este prezentata viata de acolo, dintr-un orasel la marginea Limanului. Personajul principal ajunge acolo din cauza serviciului (fiind inginer) si trebuie sa puna in functiune un motor la o centrala. Se lasa sedus de micile delicii ale vietii de acolo, bautura si femeile, uitand sa se mai intoarca acasa, aproape nici nu isi mai doreste acest lucru. Se simte aici ca si cum ar face parte din acest peisaj uitat de lume de mult timp. Intre timp se naste in el dorinta de a pleca pe mare, iar comandorul Maximov il invata sa navigheze. In final ii face cadou “corabia” lui si il indruma in privinta calatoriei. Din pacate sau din fericire nu ajunge prea departe, decat in primul port unde da peste Nadia care ii starneste o atractie puternica datorita faptului ca era foarte diferita de restul fetelor din acea zona. Intarzie mai bine de 50 de zile sa plece din acest port si totul din cauza ei, intr-un final pleaca, moment in care dupa tot acest timp reusesc sa isi si arate ca se iubesc, pana atunci totul fiind o amicitie. Insa povestea nu se termina prea bine. La intoarcere, pentru a lua actele Nadiei si banii lui, ii prinde o furtuna pe Liman care o arunca pe Nadia peste bord, distruge Miladul (asa se numea corabia) si el scapa cu mult noroc. Inainte sa incep textul propriu-zis, am citit introducerea scrisa de Radu Tudoran in care preciza ca faptele petrecute in carte il au ca personaj principal pe el, pentru ca a luat parte la ele intr-un fel sau altul. Insa a tinut sa mentioneze ca intensitatea cu care au fost puse pe hartie aceste fapte este alta fata de realitatea (una putin mai exagerata).

Imediat am recunoscut stilul din romanul precedent si pot sa spun ca are cam acelasi mod de a descrie femeile in cele doua carti. Se opreste pe aspectele importante din fizionomie si pe particularitatile fiecareia. Nu neaparat doar femeile, si pe comandaorul Maximov il descrie bine si pe Ronsky si pe Tamara, indiferent cat de mic este rolul pe care personajul il are in acest roman, Radu Tudoran si-a facut timp sa ii atribuie o infatisare bine definita fiecaruia.  In comparatie cu  Flacarile mi se pare o carte complexa, cred ca este pentru prima data dupa mult timp cand dupa ce terminam de citit un anumit numar de pagini si plecam afara sau pur si simplu lasam cartea de o parte, gandul imi ramanea inca acolo si cautam sa construiesc singur firul in continuare ca apoi sa il compar cu actiunea care avea sa aiba loc in carte.

In continuare am inceput o carte de Rudyard Kipling – Capitani curajosi care nu cred ca dureaza mult, avand in vedere numarul mic de pagini.

Pentru ca acasa inca nu am avut acces la internet, am pus mana si am mai citit o carte in zilele astea.

De Radu Tudoran mai citisem “Toate panzele sus” o carte mai pentru copii de felul ei, accesibila oricui si care mi-a placut in mod deosebit pentru ca prezenta o intreaga aventura pe mare. Ce e drept imi amintesc ca in liceu am luat si un 10, la geografie, pentru ca am stiut cine a scris cartea .

Romanul Flacarile are ca subiect tot freamatul pe care l-a starnit si in Romania exploatarea petroliera din zona invecinata Campinei.

Romanul incepe cu Lipatescu, un negustor care vroia sa iasa din aceasta breasa negustoreasca prin achizitia unor sonde petroliere din Schela Veche. Sperand la o imbogatire peste noapte isi pierde capul, deglijeaza celelalte afaceri ala familiei care chiar aduceau profit si la un moment dat chiar renunta la ele pentru a isi indeplini visului lui absurd de a isi “schimba” meseria, soarta, statutul social.

Devine obsedat, cumparat tot mai multe sonde, afacerile pe care le face sunt proaste pentru ca sondele nu sunt rentabile. Intr-un final ajunge sa ramana fara bani si este internat intr-un spital dupa ce incepe sa aiureze cand realizeaza acest lucru.

Insa lucrul frumos la acest roman este ca nu totul se invarte in jurul acestui personaj care ne este prezentat la inceput. Toata actiunea intr-un fel sau altul se invarte in jurul petrolului, dar autorul are un ochi foarte bun in a descrie personajele si actiunea. Descrierea fiecarui personaj este una dintre cele mai bune intalnite de mine pana acum, atat in aspect fizic, cat si in obiceiuri si vorbe.

Trecand de Lipatescu, un alt personaj bine conturat este Bocanu, un taran din sat peste care a dat norocul (s-a gasit petrol pe pamanturile lui). Este un om ursuz care se ascunde de toti si crede ca toata lumea vrea sa ii fure banii, cu un comportament care lasa foarte mult de dorit. Singurul lucru care ii facea pe altii sa ii tolereze aceste iesiri este faptul ca avea bani si era un om de temut prin apucaturile sale mai mult decat prin bani. Se purta in haine taranesti si nu cheltuia niciun ban, majoritatea ii tinea in casa sau la banca.

Stoian (sluga lui Bocanu), Copila, Anghelina, Bilascu, Gogoi,  sunt toate personaje importante pentru care autorul isi rezerva cate un capitol la finalul romanului si ne arata cum au ramas ele din toata aceasta poveste.

Finalul romanului prezinta o imagine de groaza cu muncitori morti pe camp in momentul in care o schela a luat foc si s-a raspandit la altele, cadavrele care erau tarate cu un carlig special pe pamant si modul in care s-au deformat. Tot pe aceeasi masura era descrisa atmosfera starnita de acest incendiu care a durat mai bine de jumatate de an pentru ca nu l-a putut nimeni stinge decat in momentul in care s-au epuizat resursele subterane.